1. [DEX '09] IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; surprinzător, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.
2. [MDA2] izbitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 142 / Pl: ~i, ~oare / E: izbi + -tor] 1 Care lovește puternic ceva sau pe cineva. 2 Care izbește repede violent ceva sau pe cineva. 3 (Fig; d. lumină) Care cade puternic drept în fața sau în ochii cuiva. 4 (Înv) Care atacă. 5 (Fig) Care impresionează puternic pe cineva Si: frapant, surprinzător.
3. [CADE] IZBITOR adj. verb. IZBI. 1 Care izbește ¶ 2 Ⓕ Frapant, impresionant, surprinzător: aveau o asemănare izbitoare; versul lui Eminescu răsare într’un relief ~ (VLAH.).
4. [DEX '98] IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.
5. [DLRLC] IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic, care uimește; impresionant, uimitor, surprinzător, uluitor. Amănunt izbitor. ▭ Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142.
6. [Șăineanu, ed. VI] izbitor a. 1. care izbește; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare.
7. [Scriban] izbitór, -oáre adj. Care izbește. Fig. Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare.
8. [DOOM 3] izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare
9. [DOOM 2] izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL