1. [MDA2] iușni [At: SEVASTOS, N. 15 / V: ~ști / Pzi: ~nesc / E: fo] (Mol) 1 vi A face zgomotul caracteristic biciului. 2 vt A lovi cu biciul.
2. [MDA2] iuști2 vz iușni
3. [DLRLC] IUȘNI, iușnesc, vb. IV. (Mold.) 1. Intranz. (Despre bici) A produce zgomotul caracteristic plesniturii; a plesni. Se putea auzi cum iușnea biciul în carne. CONTEMPORANUL, IV 304. 2. Tranz. (Subiectul este persoana care lovește cu biciul) A atinge (pe cineva) cu biciul sau cu biciușca. Să-l iușnești, Să-l plesnești. SEVASTOS, N. 15.
4. [Scriban] ĭușnésc v. tr. (d. ĭușcă). Est. Lovesc cu ĭușca. V. intr. Plesnesc din bicĭ.
5. [DOOM 3] iușni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iușnesc, 3 sg. iușnește, imperf. 1 iușneam; conj. prez. 1 sg. să iușnesc, 3 să iușnească
6. [DOOM 2] iușni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iușnesc, imperf. 3 sg. iușnea; conj. prez. 3 să iușnească
7. [DER] IUȘNI, iușnesc, vb. IV. Tranz. (Var.) A iuști2. (cf. iuști)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL