1. [DEX '09] INTENDENȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindenție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza.
2. [MDA2] intendență sf [At: STAMATI / V: ~ție, ~tin~ / Pl: ~țe / E: fr intendence] 1 (Rar) Meserie de intendent (1). 2 (Mil; înv) Serviciu din cadrul armatei care asigura aprovizionarea trupelor cu hrană și echipament Si: intendatură.
3. [CADE] * INTENDENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Direcțiunea, administrarea afacerilor ¶ 2 🎖️ ~ MILITARĂ, corp de ofițeri și de trupă, însărcinat cu serviciile administrative ale armatei, cu hrana, îmbrăcămintea, etc. (🖼 2667) [fr.].
4. [DEX '98] INTENDENȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindenție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza.
5. [DLRLC] INTENDENȚĂ, intendențe, s. f. (Învechit) Serviciu care se îngrijea de aprovizionarea armatei cu mijloace materiale, alimente, furaje etc. Precupețea... fînul, orzul ori făina, care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. Pe cînd nici nu gîndea, doi indivizi, un ofițer de intendență și un elev de administrație i se pun în față. CARAGIALE, M. 89.
6. [DN] INTENDENȚĂ s.f. (În trecut) Serviciu care se ocupa cu aprovizionarea unităților armatei. [Cf. fr. intendance, it. intendenza].
7. [MDN '00] INTENDENȚĂ s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< fr. intendance, it. intendenza)
8. [Șăineanu, ed. VI] intendență f. direcțiunea, administrarea afacerilor; intendență militară, corp însărcinat a purta grijă de trebuințele unei armate (soldă, echipament, previziuni, munițiuni).
9. [Scriban] *intendénță f., pl. e (d. intendent; fr. -dance). Funcțiunea de intendent, administrațiune. Intendență militară, corp de funcționarĭ militarĭ însărcinațĭ cu administrațiunea și contabilitatea războĭuluĭ.
10. [DEX '09] ITINDENȚIE s. f. v. intendență.
11. [MDA2] intendenție sf vz intendență
12. [MDA2] intindență sf vz intendență
13. [MDA2] itidenție sf vz intendență
14. [CADE] * INTENDANȚĂ – INTENDENȚĂ.
15. [DOOM 3] intendență s. f., g.-d. art. intendenței; pl. intendențe
16. [DOOM 2] intendență s. f., g.-d. art. intendenței; pl. intendențe
17. [IVO-III] intendență.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL