1. [MDA2] istrăvi vtr [At: VARLAAM, C. 13/1 / V: (înv) ~rivi, ~rovi, isvriti / Pzi: ~vesc / E: vsl сътравити „a consuma”] (Îrg) 1-2 A (se) risipi. 3-4 A (se) pierde. 5-6 A (se) păgubi.
2. [CADE] † ISTRĂVI (-ăvesc) vb. tr. și refl. A (se) risipi, a (se) prăpădi [vsl. sŭtraviti].
3. [MDA2] istravă sf [At: IORGA, S. D. XVIII, 18, ap. DA / V: ~revă / Pl: ~ve / E: istrăvi] (Îrg) 1 Risipă. 2 Pierdere. 3 Stricăciune.
4. [MDA2] istrevă sf vz istravă
5. [MDA2] istrivi v vz istrăvi
6. [MDA2] istrovi v vz istrăvi
7. [MDA2] isvriti v vz istrăvi
8. [CADE] † ISTRAVĂ (pl. -ăvi) sf. Risipă; stricăciune: să fie cineva cu mare privighiere (la velniță), ca să nu să facă ~ (DRĂGH.); nu face ~ cu chita (VIC.) [istrăvi].
9. [Scriban] istrávă f., pl. ăvĭ (d. istrăvesc, compus ca și otravă). Vechĭ. Azĭ nord. Cheltuire, risipă.
10. [Scriban] istrăvésc v. tr. (vsl. sŭtraviti, id., după iscodesc, iscrășesc). Vechĭ. Azĭ nord. Cheltuĭesc, risipesc (niște banĭ). V. isprăvesc.
11. [DER] istrăvi (-vesc, -it), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii. Sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influențat asupra semantismului lui isprăvi, care are dublul sens „a termina” și „a cheltui fără rost”, ca istovi. Sec. XVII, astăzi rar, în Mold. și Bucov. – Der. istravă, s. f. (risipă); istrăvitor, adj. (cheltuitor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL