1. [DEX '09] ISTROROMÂN, -Ă, istroromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român care trăiește în peninsula Istria și în insula Krk. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ Dialect al limbii române vorbit de istroromâni (1). – Istria (n. pr.) + român.
2. [MDA2] istroromân, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: Istria + român] 1 smf, a (Persoană) care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Istria. 3 a Care aparține istroromânilor (1). 4 a Privitor la istroromâni (1). 5 sf Dialect al limbii române vorbit în Peninsula Istria.
3. [DEX '98] ISTROROMÂN, -Ă, istroromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română ce trăiește în peninsula Istria. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul istroromân. – Istria (n. pr.) + român.
4. [DLRLC] ISTROROMÎN, -Ă, istroromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația romînească trăind în peninsula Istria din nord-vestul Peninsulei Balcanice și vorbind un dialect al limbii noastre. ♦ (Adjectival) Care aparține populației din Istria.
5. [DOOM 3] istroromână (idiom) s. f., g.-d. art. istroromânei
6. [DOOM 2] istroromână (idiom) s. f., g.-d. art. istroromânei
7. [DOOM 3] istroromân adj. m., s. m., pl. istroromâni; adj. f. istroromână, pl. istroromâne
8. [DOOM 2] istroromân adj. m., s. m., pl. istroromâni; adj. f. istroromână, pl. istroromâne
9. [DTL] ISTROROMÂNĂ s. f. (< adj. istroromân, -ă < Istria + român): termen folosit de unii lingviști pentru a desemna idiomul sau dialectul vorbit de istroromâni (aceștia sunt convinși că acest idiom este de fapt o limbă în curs de dispariție). Adevărul este că idiomul i. trăiește în continuare, statul român propunându-și un program sistematic de susținere a păstrării dialectului și culturii istroromânilor prin reînființarea școlilor în idiomul lor și efectuarea serviciului religios în acest idiom, paralel cu primirea de tineri la studii în România, cu trimiterea de cărți, manuale, reviste, calendare etc. Se mizează pe o regenerare a spiritului de apartenență etnică a istroromânilor la patria de origine, România.
10. [DTL] ISTROROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< Istria + român): 1. termen folosit în sintagmele dialect istroromân și idiom istroromân (v.). 2. locuitor din Peninsula Istria, de pe coasta dalmată a Mării Adriatice, între muntele Učka (Maggiore) și lacul Čepih din Croația, vorbitor al unui dialect românesc. Se consideră că istroromânii reprezintă o populație de origine română care a migrat acolo prin secolele al X-lea sau al XI-lea, probabil din vestul Transilvaniei și din Banat din cauza infiltrării populațiilor maghiare în aceste zone. În prezent, istroromânii sunt toți bilingvi (vorbesc croata și dialectul lor).
11. [DE] ISTROROMÂN, -Ă (< n. pr. Istria + român) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o ramură a poporului român și care vorbește dialectul istroromân. I. au emigrat prin sec. 10-11 spre V Pen. Balcanice, stabilindu-se în Pen. Istria la Monte Maggiore și în Ins. Veglia (azi Krk). 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialect al limbii române, vorbit de istroromâni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL