1. [MDA2] istravă sf [At: IORGA, S. D. XVIII, 18, ap. DA / V: ~revă / Pl: ~ve / E: istrăvi] (Îrg) 1 Risipă. 2 Pierdere. 3 Stricăciune.
2. [CADE] † ISTRAVĂ (pl. -ăvi) sf. Risipă; stricăciune: să fie cineva cu mare privighiere (la velniță), ca să nu să facă ~ (DRĂGH.); nu face ~ cu chita (VIC.) [istrăvi].
3. [Scriban] istrávă f., pl. ăvĭ (d. istrăvesc, compus ca și otravă). Vechĭ. Azĭ nord. Cheltuire, risipă.
4. [MDA2] istrevă sf vz istravă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL