1. [DEX '09] ISTOVIT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârșit2. – V. istovi.
2. [MDA2] istovit, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 353/25 / Pl: ~iți, ~e / E: istovi] 1 (Înv) Ivit. 2 Născut. 3 Sfârșit. 4 (D. ființe) Obosit. 5 (D. ființe) Slăbit. 6 (D. ființe) Epuizat. 7 Distrus prin epuizarea resurselor. 8 (D. bani) Pierdut. 9 (D. bani) Cheltuit în totalitate. 10 (D. datorii) Achitat. 11 (D. afaceri) Lichidat.
3. [CADE] ISTOVIT adj. 1 p. ISTOVI ¶ 2 Sleit, secat de puteri, prăpădit de boală sau de muncă: Iat’o scoborînd la vale, galbenă și ~ă (VLAH.).
4. [DLRLC] ISTOVIT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Obosit peste măsură, secat de puteri; slăbit, sleit, zdrobit, epuizat, extenuat. Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o cîrpă. SADOVEANU, O. VI 160. Ajunse acasă istovită, tremurînd, cu trupul ud pînă la piele. BART, E. 238. Ați pus cu toții jurămînt Să n-avem drepturi și cuvînt... cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. ◊ Fig. O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor. EMINESCU, O. I 212.
5. [Șăineanu, ed. VI] istovit a. 1. secat: pe un istovit și trist izvor EM.; 2. stors de muncă: la față cât e de istovit! AL.
6. [DEX '09] ISTOVI, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.
7. [MDA2] istovi [At: DOSOFTEI, V. S. 235/1 / Pzi: ~vesc / E: istov] 1 vr (Înv) A se arăta. 2 vr (Înv) A se naște. 3-4 vtr A (se) sfârși. 5-6 vtr A (se) slei de puteri. 7-8 vtr (Înv) A (se) distruge. 9-10 vtr (Înv) A (se) omorî. 11 vt (Înv; c. i. bani) A pierde. 12 vt (Înv; c. i. bani) A cheltui. 13 vt(a) (Înv) A achita o datorie. 14 vt(a) (Înv) A lichida o afacere.
8. [CADE] ISTOVI (-ovesc) I. vb. tr. 1 ‡ A isprăvi, a sfîrși ¶ 2 A da gata, a prăpădi, a nimici: abia istovise pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor (ISP.); atîtea necazuri l-au istovit cu totul. II. vb. refl. 1 ‡ A se isprăvi, a se sfîrși, a lua sfîrșit ¶ 2 A se prăpădi, a se nimici; nu-i va da drumul, pînă nu se va ~ de tot în închisoare (ISP.) ¶ 3 A se slei, a seca: i s’au istovit puterile; plînse, pînă i se istoviră lacrimile (ISP.); și ca într’o groapă fără fund se istoveau averile, fără s’o poată umplea (VLAH.) [istov].
9. [CADE] ISTOVITOR adj. verb. ISTOVI. Care istovește: istovitoarea spaimă a zilelor fără credință... iată ce o gonea din casa asta frumoasă (VLAH.).
10. [DLRLC] ISTOVI, istovesc, vb. IV. 1. Refl. A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. ◊ Tranz. Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. 2. Tranz. A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem [de mîncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. ◊ Refl. Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. ♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.
11. [Șăineanu, ed. VI] istovì v. 1. a seca: plânse până i se istovi lacrimile POP.; 2. a seca de puteri; 3. a se sfârși, a muri: până ce se va istovi în închisoare ISP. [V. istov].
12. [Scriban] istovésc v. tr. (d. istov). Sec, sfîrșesc. Extenuez, ucid. V. refl. Mă sec, mă sfîrșesc: lacrămile, puterile s’aŭ istovit. Mă extenuez, mă sfîrșesc, mor: s’a istovit muncind.
13. [DOOM 3] istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, 3 sg. istovește, imperf. 1 istoveam; conj. prez. 1 sg. să istovesc, 3 să istovească
14. [DOOM 2] istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, imperf. 3 sg. istovea; conj. prez. 3 să istovească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL