1. [MDA2] istorisit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: istorisi] Povestit2.
2. [MDA2] istorisit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: istorisi] Povestire.
3. [DEX '09] ISTORISI, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).
4. [MDA2] istorisi vti [At: DRĂGHICI, R. 83/11 / Pzi: ~sesc / E: istorie + -isi] 1-2 A povesti.
5. [CADE] ‡ ISTORI = ISTORISI.
6. [CADE] ISTORISI (-isesc) vb. tr. A povesti: nimeni nu știe să istorisească mai frumos și mai cu haz ca dumnealui (BR.-VN.) [ngr. ίστορήσω < ίστορώ].
7. [DLRLC] ISTORISI, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a nara. Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ Absol. Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.
8. [Șăineanu, ed. VI] istorisì v. a povesti. [Gr. mod. ISTORIZO (prin mijlocirea aoristului)].
9. [Scriban] istorisésc v. tr. (ngr. istorizo, aor. istórisa). Narez, povestesc, spun. – În sec. 17 istorésc (ngr. istoró).
10. [DOOM 3] istorisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisesc, 3 sg. istorisește, imperf. 1 istoriseam; conj. prez. 1 sg. să istorisesc, 3 să istorisească
11. [DOOM 2] istorisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisesc, imperf. 3 sg. istorisea; conj. prez. 3 să istorisească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL