1. [DEX '09] ISRAELIT, -Ă, israeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, care a trăit în Israelul antic, pe vremea regilor; adept al mozaismului; p. ext. evreu. 2. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. [Pr.: -ra-e- – Scris și: izraelit] – Din fr. israélite.
2. [MDA2] israelit, ~ă smf, a vz izraelit
3. [CADE] * ISRAELIT I. adj. Privitor la Evrei, de Evreu: religia ~ă. II. sm., ISRAELITĂ (pl. -te) sf. Evreu, Evreică.
4. [MDA2] izraelit, ~ă [At: DEX / P: ~ra-e~ / V: isr~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr israelite] 1-2 smf, a (Persoană) de religie mozaică. 3 smf (Prc) Evreu (3). 4-5 a Evreiesc (1-2).
5. [DEX '98] IZRAELIT, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. restr. evreu. 2. Adj. Evreiesc [Pr.: -ra-e-] – Din fr. israélite.
6. [DLRLC] IZRAELIT2, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. ext. evreu.
7. [DLRLC] IZRAELIT1, -Ă, izraeliți, -te, adj. Evreiesc.
8. [Șăineanu, ed. VI] Izraeliți m. pl. alt nume dat Evreilor.
9. [DOOM 3] israelit (evreiesc, evreu) adj. m., s. m., pl. israeliți; adj. f., s. f. israelită, pl. israelite
10. [DOOM 2] israelit (evreu) adj. m., s. m., pl. israeliți; adj. f., s. f. israelită, pl. israelite
11. [IVO-III] israelit.
12. [D.Religios] israelit, -ă, israeliți, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. 2. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, adept al mozaismului; p. ext. iudeu, evreu. [Scris și: izraelit, -ă, s. m. și f.] – Din fr. israélite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL