1. [DEX '09] ISPRĂVNICESC, -EASCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.
2. [MDA2] isprăvnicesc, ~ească a [At: (a. 1803) URICARIUL VII, 377 / Pl: ~ești / E: ispravnic + -esc] (Înv) 1 De ispravnic. 2 Privitor la ispravnic. 3 Care aparține isprăvniciei. 4 Referitor la isprăvnicie.
3. [CADE] ISPRĂVNICESC adj. De ispravnic.
4. [DLRLC] ISPRĂVNICESC, -EASCĂ, isprăvnicești, adj. (Învechit) De ispravnic; privitor la ispravnic sau la isprăvnicie.
5. [Șăineanu, ed. VI] isprăvnicesc a. de ispravnic: gătirea conacului isprăvnicesc FIL.
6. [Scriban] 1) isprăvnicésc, -eáscă adj. De ispravnic.
7. [Scriban] 2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.
8. [DEX '09] ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
9. [MDA2] isprăvnici [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Înv) 1 vi A îndruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o instituție, o organizație, având întreaga răspundere în domeniul respectiv Si: a conduce, a guverna. 3 vt A administra o moșie sau o subdiviziune teritorială a unui stat. 4 vt A împuternici pe cineva să facă ceva. 5 vt A îndeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare, o acțiune. 7-8 vtr A (se) face prefect.
10. [CADE] ISPRĂVNICI (-icesc) vb. tr. și refl. iron. A (se) face ispravnic: în sfîrșit, cu mila lui Dumnezeu, m’am ispravnicit! (ALECS.).
11. [DLRLC] ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).
12. [Șăineanu, ed. VI] isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.
13. [DOOM 3] isprăvnicesc (înv.) adj. m., f. isprăvnicească; pl. m. și f. isprăvnicești
14. [DOOM 2] isprăvnicesc (înv.) adj. m., f. isprăvnicească; pl. m. și f. isprăvnicești
15. [DOOM 3] isprăvnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, 3 sg. isprăvnicește, imperf. 1 isprăvniceam; conj. prez. 1 sg. să isprăvnicesc, 3 să isprăvnicească
16. [DOOM 2] isprăvnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, imperf. 3 sg. isprăvnicea; conj. prez. 3 să isprăvnicească
17. [DLRLV] ISPRĂVNICI vb. (ȚR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnic + suf. -i. Vezi și ispravnic, isprăvnicie. Cf. c h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), h ă t m ă n i, s c h i v e r n i s i (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL