1. [DEX '09] ORTOMĂNEȘTE adv. (Pop.) Cu curaj, voinicește. [Var.: iortomănește adv.] – Ortoman + suf. -ește.
2. [MDA2] ortomănește av [At: DR V, 546 / V: (îrg) io~ / E: ortoman + -ește] (Pop) Cu curaj Si: voinicește.
3. [DEX '96] ORTOMĂNEȘTE adv. (În poezia pop.) Cu curaj, voinicește. [Var.: iortomănește adv.] – Ortoman + suf. -ește.
4. [DEX '09] IORTOMĂNEȘTE adv. v. ortomănește.
5. [MDA2] iortomănește av vz ortomănește
6. [DLRLC] IORTOMĂNEȘTE adv. (Mai ales în baladele populare) 1. Ca ortomanii; voinicește, haiducește. Țipă iortomănește. PĂSCULESCU, L. P. 174. 2. Ca turcii, turcește. Dar letinul că striga, O dată pe letinește, Al’dată iortomănește, Al treilea romînește. PĂSCULESCU, L. P. 204.
7. [Scriban] ĭortomán, -că adj. și s. (cp. cu turc. ĭurtmak și ĭortmak, a alerga în trap, a hoĭnări, și -man ca’n gîrtoman, hoțoman). Vest P. P. Puternic, voĭnic (GrS. 1937, 247). – În Serbia ĭoltoman, în Arg. (Lung. 71) hartoman, în est ortoman. – Ca adj. -ănésc, de ĭortoman; ca adv. -ănéște. V. lotroman.
8. [DOOM 3] ortomănește (pop.) adv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL