1. [DEX '09] IOBĂGIRE s. f. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – V. iobăgi.
2. [MDA2] iobăgire sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 162, 8/2 / Pl: ~ri / E: iobăgi] 1 Muncă a omului aflat în stare de iobag (1). 2 Existență a celui aflat în stare de iobag (1) Si: șerbire. 3-4 (Aducere a cuiva sau) ajungere din starea de om liber în cea de iobag (1).
3. [DLRLC] IOBĂGIRE s. f. Acțiunea de a iobăgi; fel de a munci în calitate de iobag.
4. [DEX '09] IOBĂGI, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.
5. [MDA2] iobăgi [At: I. GOLESCU, C. I. 260 / V: obăci / Pzi: ~gesc / E: iobag] 1-2 vi (Înv) (A sluji și) a trăi ca un iobag (1). 3-4 vtr A aduce pe cineva sau a ajunge din starea de om liber în cea de iobag (1).
6. [DLRLC] IOBĂGI, iobăgesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face muncă de iobag, a trăi ca iobag, a fi iobag.
7. [DOOM 3] iobăgire (rar) s. f., g.-d. art. iobăgirii
8. [DOOM 2] iobăgire s. f., g.-d. art. iobăgirii
9. [DOOM 3] iobăgi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgesc, 3 sg. iobăgește, imperf. 1 iobăgeam; conj. prez. 1 sg. să iobăgesc, 3 să iobăgească
10. [DOOM 2] iobăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgesc, imperf. 3 sg. iobăgea; conj. prez. 3 să iobăgească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL