1. [DEX '09] INVOLUNTAR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius.
2. [MDA2] involuntar, ~ă a, av [At: VLAHUȚĂ, D., 257 / Pl: ~i, ~e / E: fr involontaire, lat involuntarius] 1-2 (Care este făcut) fără voie Si: neintenționat.
3. [CADE] * INVOLUNTAR adj. și adv. Fără voie: cînd am ajuns la vîltoare, eu m’am oprit ~ (VLAH.) [fr.].
4. [DLRLC] INVOLUNTAR, -Ă, involuntari, -e, adj. Făcut fără voie, neintenționat. Gest involuntar. ▭ Am simțit că gura mi se strîmba într-un surîs involuntar și trist. CAMIL PETRESCU, P. 21. ◊ (Adverbial) Lipan își pipăi involuntar cravata. C. PETRESCU, C. V. 9. Involuntar își încruntă ochii ș-o încrețitură adîncă îi crestă fruntea între sprîncene. VLAHUȚĂ, O. AL. II 154.
5. [DN] INVOLUNTAR, -Ă adj. Fără voință, fără voie, neintenționat. [Cf. fr. involontaire].
6. [MDN '00] INVOLUNTAR, -Ă adj. (și adv.) fără voie, neintenționat. (< fr. involontaire, lat. involuntarius)
7. [Șăineanu, ed. VI] involuntar a. fără consimțirea voinței. ║ adv. fără voie.
8. [Scriban] *involuntár, -ă adj. (lat. in-voluntarius). Făcut fără voĭe, fără să vreĭ. Adv. M’am fript involuntar.
9. [DOOM 3] involuntar adj. m., pl. involuntari; f. involuntară, pl. involuntare
10. [DOOM 2] involuntar adj. m., pl. involuntari; f. involuntară, pl. involuntare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL