1. [DEX '09] INVOCATOR, -OARE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur).
2. [MDA2] invocator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: invoca + -tor] 1-6 (Persoană) care invocă (1-3).
3. [CADE] * INVOCATOR sm. Cel ce invoacă puterile inculte, duhurile necurate [fr.].
4. [DN] INVOCATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care face o invocație, care invocă. [Cf. fr. invocateur].
5. [MDN '00] INVOCATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care invocă. (după fr. invocatoire, invocateur)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL