1. [MDA2] invocat, ~ă a [At: COD. PEN. R. P. R. 72 / Pl: ~ați, ~e / E: invoca] 1 Chemat în ajutor. 2 Citat în favoarea sa. 3 Adus ca probă.
2. [DEX '09] INVOCA, invoc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare.
3. [MDA2] invoca vt [At: (a. 1776) URICARIUL I, 180 / V: (rar) în~ / Pzi: invoc / E: lat invocare, fr invoquer] 1 A chema în ajutor, de obicei o divinitate. 2 A cita ceva în favoarea sa. 3 A se referi la ceva ce poate servi ca argument în susținerea unei afirmații.
4. [MDA2] învoca v vz invoca
5. [MDA2] învocat1 sn vz invocat1
6. [MDA2] învocat2, ~ă a vz invocat2
7. [CADE] * INVOCA (-voc) vb. tr. 1 A chema în ajutor ¶ 2 Ⓕ A cita în favoarea sa: ~ legea [fr.].
8. [DLRLC] INVOCA, invoc, vb. I. Tranz. 1. A chema (pe cineva) în ajutor. V. apela. Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6. O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. 2. A cita, a aduce ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi ca sprijin. (Atestat în forma invoacă) Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. – Prez. ind. pers. 3 și: (rar) invoacă.
9. [DN] INVOCA vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invoc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare].
10. [MDN '00] INVOCA vb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare)
11. [Șăineanu, ed. VI] invocà v. l. a chema în ajutor; 2. fig. a cita în favoarea sa: a invoca legea.
12. [Scriban] *invóc, a -á v. tr. (lat. in-voco, -vocáre. – Se conj. ca convoc). Chem în ajutor: a-l invoca pe Dumnezeŭ. Fig. Citez în favoarea mea: a invoca o mărturie.
13. [DOOM 3] invoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invoc, 2 sg. invoci, 3 invocă; conj. prez. 1 sg. să invoc, 3 să invoce
14. [DOOM 2] invoca (a ~) vb., ind. prez. 3 invocă; conj. prez. 3 să invoce
15. [MDO] invoca (ind. prez. 3 sg. și pl. invocă)
16. [IVO-III] invoc, -voacă 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL