1. [DEX '09] INVITAT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva; musafir, oaspete. – V. invita. Cf. fr. invité.
2. [MDA2] invitat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: invita] 1-3 Invitare (1-3).
3. [MDA2] invitat2, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. I, 110 / Pl: ~ați, ~e / E: invita] 1-2 smf, a (Persoană) chemată să ia parte la o activitate. 3-4 smf, a (Persoană) convocată să se prezinte undeva. 5 smf Musafir.
4. [CADE] * INVITAT I. adj. p. INVITA ¶ ¶ C. NEINVITAT. II sm. Persoană poftită (la nuntă, la serbare, la masă, etc.).
5. [DEX '98] INVITAT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva; musafir, oaspete. – V. invita. Cf. fr. invite.
6. [DLRLC] INVITAT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană poftită, chemată să se prezinte undeva sau să asiste, să participe la ceva. Unul dintre invitați bătu fericit din palme. V. ROM. noiembrie 1953, 32. Erai invitatul domnului Marinică. PAS, Z. I 311.
7. [MDN '00] INVITAT, -Ă s. m. f. persoană poftită undeva, solicitată să participe la ceva. ◊ oaspete, musafir. (< fr. invité)
8. [Șăineanu, ed. VI] invitat m. cel ce a primit o invitațiune.
9. [Scriban] *invitát, -ă adj. Care a fost invitat la un ospăț, la dans orĭ la vre-o solemnitate: invitațiĭ soseaŭ în trăsurĭ.
10. [DEX '09] INVITA, invit, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.
11. [MDA2] invita vt [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / V: (înv) în~, (reg) îngi~ / Pzi: ~vit / E: fr inviter, it invitare] 1 A ruga pe cineva să ia parte la o anumită activitate. 2 A convoca la o întrunire. 3 (Spc) A chema pe cineva la o masă, la o petrecere etc.
12. [MDA2] invita1 v vz invita
13. [MDA2] îngita v vz invita
14. [MDA2] învita2 [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ngi~, ~nji~, ~nzi~ / Pzi: învit, (iuz) ~tez / E: ml invitare] (Îrg) 1 vt A îndemna. 2 vt A provoca. 3 vt A instiga. 4 vt A năsoci. 5 vr A se aduna pentru a se ridica împotriva cuiva Si: (înv) a se îngloti, a se pâlcui. 6 vt (Trs) A deschide apetitul. 7 vr (D. vacă) A fi în călduri.
15. [MDA2] învita1 v vz invita
16. [MDA2] învitat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: învita2] (Îrg) 1 Îndemnat. 2 Provocat.
17. [MDA2] învitat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: învita] (Îrg) 1 Îndemn. 2 Provocare. 3 Instigare. 4 Imbold. 5 Născocire. 6-8 Învitare (6-8).
18. [MDA2] înzita v vz învita2
19. [CADE] * INVITA (-vit) vb. tr. 1 A pofti, a chema, a ruga să vie, să asiste: ~ la nunta, la o serbare, la masă, la dans; Ⓕ: vremea frumoasă ne invită la plimbare ¶ 2 A îndemna, a pofti: îl invitară să se explică; te invit să taci [fr.].
20. [DLRLC] INVITA, invit, vb. I. Tranz. A ruga (pe cineva) să se prezinte undeva sau să asiste, să participe la ceva; a chema, a convoca; a pofti, a îmbia. Mă întreb dacă a fost nuntă ori cumetrie de la care dumneata să lipsești. – Ba aș păcătui dacă n-aș recunoaște că totdeauna am fost invitat. SADOVEANU, P. M. 23. Îmi dai voie să te poftesc oleacă în casă și să te invit la un pahar cu apă și la o dulceață? C. PETRESCU, Î. II 167. Invită-i să vie aice ca să parlamentăm împreună. ALECSANDRI, T. I 249. ♦ A soma. Te invit să taci.
21. [DN] INVITA vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invit. / < fr. inviter, it., lat. invitare].
22. [MDN '00] INVITA vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)
23. [Șăineanu, ed. VI] invità v. 1. a pofti, a ruga să vie, să asiste la: a invita la masă; 2. a îndemna ușor la ceva: vă invit a tăcea.
24. [Scriban] *invít, a -á v. tr. (lat. invíto, -áre. V. învit). Chem, rog să vie, poftesc: a invita pe cineva la masă, la dans. Rog cu aeru de a porunci: a fost invitat să ĭasă din sală. V. refl. A te invita tu singur la masa unuĭ amic, a veni nechemat la masa luĭ.
25. [Scriban] învitéz v. tr. (lat. invito. -áre, a invita). Est. Vechĭ. Azĭ Maram. Îndemn, amuț, îmboldesc (la răŭ). V. refl. Mă amuț, mă pornesc: s’aŭ învitat asupra Ducăĭ-Vodă (N. Cost.). Mă înădesc, mă nărăvesc: se învitase țăraniĭ de veneaŭ la divan cu pîră (N. Cost.).
26. [DOOM 3] invitat s. m., pl. invitați
27. [DOOM 2] invitat s. m., pl. invitați
28. [DOOM 3] invita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invit, 2 sg. inviți, 3 invită; conj. prez. 1 sg. să invit, 3 să invite
29. [DOOM 2] invita (a ~) vb., ind. prez. 3 invită
30. [IVO-III] invit.
31. [DER] învita (învitez, învitat), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare).
32. [Argou] a invita (pe cineva) la dans expr. (pol.) a ancheta (pe cineva).
33. [Argou] a invita la un interval expr. (intl.) a provoca la duel / la bătaie pentru stabilirea ierarhiei dintr-un grup de infractori pe criteriul forței fizice.
34. [DAR] învita, învit, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a ațâta, a întărâta, a asmuți, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deștepta în cineva dorința, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
35. [DAR] învitat, învitată, adj. (înv.) îndemnat, provocat, instigat, ațâțat, întărâtat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL