1. [DEX '09] INVIDIERE s. f. Faptul de a invidia. [Pr.: -di-e-] – V. invidia.
2. [MDA2] invidiere sf [At: DA ms / P: ~di-e~ / V: ~iare / Pl: ~ri / E: invidia] 1 Suferință provocată de un sentiment de ciudă sau de necaz față de cineva Si: invidiat1 (1). 2 Râvnire a bunurilor altuia Si: invidiat1 (2).
3. [DEX '98] INVIDIERE, invidieri, s. f. Faptul de a invidia. [Pr.: -di-e-] – V. invidia.
4. [DN] INVIDIERE s.f. Acțiunea, faptul de a invidia. [< invidia].
5. [DEX '09] INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.
6. [MDA2] invidia vt [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: it invidiare] 1 A fi stăpânit de invidie față de cineva Si: a pizmui. 2 A râvni ceea ce aparține altuia.
7. [MDA2] invidiare sf vz invidiere
8. [MDA2] învidiere sf vz invidiere
9. [CADE] * INVIDIA (-diez) vb. tr. A pizmui, a jindui [lat.].
10. [DLRLC] INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a.
11. [DN] INVIDIA vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A rîvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare].
12. [MDN '00] INVIDIA vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)
13. [Șăineanu, ed. VI] invidià v. a pizmui.
14. [Scriban] *invidiéz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). Mĭ-e cĭudă pe altu că e fericit, pizmuĭesc: omu de omenie nu invidiază pe nimenĭ. Doresc, rîvnesc, poftesc: a invidia puterea.
15. [DOOM 3] invidiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. invidierii
16. [DOOM 2] invidiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. invidierii
17. [DOOM 3] invidia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. invidiez (desp. -di-ez), 3 invidiază, 1 pl. invidiem; conj. prez. 1 sg. să invidiez, 3 să invidieze; ger. invidiind (desp. -di-ind)
18. [DOOM 2] invidia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidiază, 1 pl. invidiem (-di-em); conj. prez. 3 să invidieze; ger. invidiind (di-ind)
19. [DE] INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.
20. [DE] SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiază pe cei fericiți – Petroniu, „Satyricon”, 28, 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL