1. [DEX '09] INVIDIAT, -Ă, invidiați, -te, adj. Care provoacă invidie; pizmuit. [Pr.: -di-at] – V. invidia.
2. [MDA2] invidiat2, ~ă a [At: DA ms / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: invidia] 1 Care provoacă invidie Si: pizmuit2. 2 (D. bunurile altuia) Râvnit2.
3. [MDA2] invidiat1 sn [At: BUL. COM. IST. I, 35 / P: ~di-at / Pl: (rar) ~uri / E: invidia] 1-2 Invidiere (1-2).
4. [DEX '09] INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.
5. [MDA2] invidia vt [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: it invidiare] 1 A fi stăpânit de invidie față de cineva Si: a pizmui. 2 A râvni ceea ce aparține altuia.
6. [CADE] * INVIDIA (-diez) vb. tr. A pizmui, a jindui [lat.].
7. [DLRLC] INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a.
8. [DN] INVIDIA vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A rîvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare].
9. [MDN '00] INVIDIA vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)
10. [Șăineanu, ed. VI] invidià v. a pizmui.
11. [Scriban] *invidiéz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). Mĭ-e cĭudă pe altu că e fericit, pizmuĭesc: omu de omenie nu invidiază pe nimenĭ. Doresc, rîvnesc, poftesc: a invidia puterea.
12. [DOOM 3] invidia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. invidiez (desp. -di-ez), 3 invidiază, 1 pl. invidiem; conj. prez. 1 sg. să invidiez, 3 să invidieze; ger. invidiind (desp. -di-ind)
13. [DOOM 2] invidia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidiază, 1 pl. invidiem (-di-em); conj. prez. 3 să invidieze; ger. invidiind (di-ind)
14. [DE] INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.
15. [DE] SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiază pe cei fericiți – Petroniu, „Satyricon”, 28, 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL