1. [DEX '09] INVERTOR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. – Din rus. invertor.
2. [MDA2] invertor sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: eg inverter] (Elt) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent alternativ.
3. [DN] INVERTOR s.n. Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. [< engl. inverter]
4. [MDN '00] INVERTOR s. n. mutator care transformă curentul electric continuu în curent alternativ. (< engl. inverter, rus. invertor)
5. [DOOM 3] invertor s. n., pl. invertoare
6. [DOOM 2] invertor s. n., pl. invertoare
7. [DE] INVERTÓR (< engl.) s. n. 1. (ELT.) Mutator care transformă direct curentul electric continuu și curent electric alternativ, fără a utiliza o altă formă de energie intermediară; ondulor. Se utilizează în transportul energiei electrice, în tracțiunea electrică, în electrotehnică și automatizări. 2. (INFORM.) Circuit logic al unui calculator electronic care transformă, la ieșire, semnalul de intrare în inversul său; este echivalent cu operația logică de negare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL