1. [DEX '09] INUZITAT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.
2. [MDA2] inuzitat, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 253 / Pl: ~ați, ~e / E: fr inusité, lat inusitatus] Care nu se folosește Si: nefolosit, neîntrebuințat, neobișnuit, neuzitat.
3. [DLRLC] INUZITAT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Franțuzism rar) Care nu se uzitează, nu se folosește, nu se întrebuințează; neuzitat. Procedeu inuzitat. Practici inuzitate.
4. [DN] INUZITAT, -Ă adj. (Rar) Care nu se folosește, nu se întrebuințează; neobișnuit; neuzitat. [Cf. fr. inusité].
5. [MDN '00] INUZITAT, -Ă adj. care nu se folosește; neobișnuit; neuzitat. (< fr. inusité)
6. [Scriban] *inuzitát, -ă adj. (lat. in-usitatus). Care nu e uzitat, neîntrebuințat, neobișnuit: vorbe inuzitate astăzĭ.
7. [DOOM 3] inuzitat (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inuzitați; f. inuzitată, pl. inuzitate
8. [DOOM 2] !inuzitat (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inuzitați; f. inuzitată, pl. inuzitate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL