1. [DEX '09] INUNDA, inund, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieși din matcă și a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuință. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumină etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundență; a năpădi, a uda; a copleși. – Din fr. inonder, lat. inundare.
2. [MDA2] inunda vt [At: I. GOLESCU, C. I, 30 / Pzi: ~und și (rar) ~dez / E: fr inonder, lat inundare] 1 (D. ape) A se revărsa peste maluri, acoperind o întindere de pământ Si: a îneca, a potopi, a revărsa. 2 (Pex; șfg) A pătrunde în cantitate mare într-un spațiu închis. 3 (Spc) A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolier pentru mărirea presiunii interne a zăcământului. 4 (D. sudoare, lacrimi, lumină etc.) A acoperi din abundență.
3. [CADE] * INUNDA (-und) vb. tr. 1 A acoperi cu apă (o întindere de pămînt), a se revărsa, a înneca, a potopi ¶ 2 A muia de tot, a scălda: lacrimile-i inundară fața; o sudoare rece îi inundă fruntea (GN.); am fost inundați de ploaie ¶ 3 Ⓕ A năpădi, a copleși, a se revărsa ca un potop: barbarii inundară Europa ¶ 4 Ⓕ A se întinde: noaptea inundase pămîntul, cu aerul ei cel negru (EMIN.) [fr.].
4. [DLRLC] INUNDA, inund, vb. I. Tranz. (Despre ape, rîuri, mări) A acoperi o întindere de pămînt (prin revărsare); a pătrunde într-o sondă, într-o mină (împiedicînd exploatarea); a îneca, a potopi. Apele Siretului și ale Moldovii... au inundat văile. ALECSANDRI, S. 11. (Prin exagerare) Ploaia inundă pădurea. STANCU, U.R.S.S. 171. ◊ Absol. Pluteau rădăcini, bucăți de garduri împletite... unde puhoiul a inundat. C. PETRESCU, Î. II 174. ◊ Fig. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea. SAHIA, N. 36. Cît pentru restul acestor poezii, le vom păstra pe iarna viitoare, căci v-am prea inundat cu versuri de-o bucată de vreme. ALECSANDRI, S. 47. ♦ A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcămîntului. ♦ Fig. (Subiectul este sudoarea, lumina, umbra etc.) A umple în întregime, a scălda, a acoperi din abundență; a năpădi, a copleși. Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea. HOGAȘ, M. N. 17. Noaptea inundase pămîntul. EMINESCU, N. 22. O sudoare rece îmi inundă fruntea. NEGRUZZI, S. I 210. – Prez. ind. și: inundez (ALECSANDRI, S. 35).
5. [DN] INUNDA vb. I. tr. (Despre ape) A îneca (terenuri) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. ♦ intr. A se revărsa. ♦ (Fig.) A umple în întregime; a năpădi, a copleși. [P.i. inund și -dez, 3,6 -dă. / < lat. inundare, cf. fr. inonder].
6. [MDN '00] INUNDA vb. tr. 1. (despre ape) a îneca (terenuri etc.) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. 2. (fig.) a umple în întregime; a invada. (< lat. inundare, fr. inonder)
7. [Șăineanu, ed. VI] inundà v. 1. a acoperi cu apă: râul inundă livezile; 2. fig. a muia mult: lacrimile inundă fața-i; 3. a inunda în massă: popoarele barbare inundară țările române în tot timpul evului-mediu.
8. [Scriban] *inúnd, a -á v. tr. (lat. in-undare, d. unda, undă. V. abund). Înec, năboĭesc, acoper cu apă: Olandejiĭ la 1672 îșĭ inundară țara ca s’o sub tragă invaziuniĭ franceze. Fig. Ud mult: a inunda o țară în sînge, lacrămile-ĭ inundaŭ fața, lacrămile-l inundară. Fig. Năpădesc, invadez: Tătariĭ inundaŭ țara.
9. [DOOM 3] inunda (a ~) (desp. i-nun-/in-un-) vb., ind. prez. 1 sg. inund, 2 sg. inunzi, 3 inundă; conj. prez. 1 sg. să inund, 3 să inunde
10. [DOOM 2] !inunda (a ~) (i-nun-/in-un-) vb., ind. prez. 3 inundă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL