1. [DEX '09] INUMAN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus.
2. [MDA2] inuman, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 324 / V: inhu~, (înv) înhu~ / Pl: ~i, ~e / E: fr inhumain, lat inhumanus] 1 Care nu este uman Si: neomenesc, neuman. 2 (Pex) Feroce. 3 Care nu este caracteristic omului. 4 (Pex) De proporții uriașe.
3. [CADE] * INUMAN adj. Neuman, neomenos [fr.].
4. [DLRLC] INUMAN,-Ă, inumani, -e, adj. 1. Care nu este uman; neuman neomenos, fără milă, crud, feroce. Purtare inumană. 2. Neomenesc, neobișnuit (printre oameni); de proporții neobișnuite, Un sforăit inuman, formidabil și întrerupt de gemete, umplea odaia. C. PETRESCU, Î. II 145. Ce se întîmplase... și ce rost avea cîntecul lui sfîșietor, inuman? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 210.
5. [DN] INUMAN, -Ă adj. 1. Neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. Care nu este caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. [Cf. it. inumane, lat. inhumanus, fr. inhumain].
6. [MDN '00] INUMAN, -Ă adj. 1. neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. care nu e caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. (< fr. inhumain, lat. inhumanus)
7. [Scriban] *inumán, -ă adj. (lat. in-humanus). Lipsit de umanitate, neomenos, barbar: sclavia e o instituțiune inumană. Adv. În mod inuman: a te purta inuman cu captiviĭ.
8. [MDA2] inhuman, ~ă a vz inuman
9. [MDA2] înhuman, ~ă a vz inuman
10. [DOOM 3] inuman (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inumani; f. inumană, pl. inumane
11. [DOOM 2] !inuman (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inumani; f. inumană, pl. inumane
12. [IVO-III] inuman.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL