1. [DEX '09] INSTABIL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.
2. [MDA2] instabil, ~ă a [At: IORGA, L. I 335 / A și: ~sta~ / Pl: ~i, ~e / E: lat instabilis, fr instable, it instabile] 1 (D. sisteme fizice, tehnice, d. obiecte) Care își modifică starea de echilibru Si: nestabil. 2 (Fig) Variabil. 3 (Chm; d. substanțe) Care reacționează rapid și are tendința de a se transforma în altă substanță.
3. [DEX '98] INSTABIL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.
4. [DLRLC] INSTABIL, -Ă, instabili, -e, adj. Care nu este stabil; nestatornic, schimbător. Echilibru instabil. Timp instabil. – Accentuat și: instabil.
5. [DN] INSTABIL, -Ă adj. Nestabil; schimbător, nestatornic. [Cf. lat. instabilis].
6. [MDN '00] INSTABIL, -Ă adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbător. (< fr. instable, lat. instabilis)
7. [Scriban] *instabíl, -ă adj. (lat. in-stábilis). Fără stabilitate, nestatornic, nesigur: pace, soartă instabilă. Chim. Combinațiune instabilă, care se distruge ușor. Mec. Echilibru instabil, acela pe care un corp, scos din pozițiunea sa, îl părăsește și se pune în echilibru în altă pozițiune. Adv. În mod instabil.
8. [DOOM 3] instabil adj. m., pl. instabili; f. instabilă, pl. instabile
9. [DOOM 2] instabil adj. m., pl. instabili; f. instabilă, pl. instabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL