1. [DEX '09] INSPIRATOR, -OARE, inspiratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ajută inspirația aerului în plămâni. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.
2. [MDA2] inspirator, ~oare [At: MAIORESCU, D. IV, 290 / V: (înv) ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr inspirateur, it inspiratore, rs инспиратор[1]] 1 a (Fzl) Care ajută la inhalarea aerului în plămâni. 2-3 smf, a (Persoană) care influențează pe cineva. 4-5 smf, a (Persoană) care inspiră (5) pe cineva.
3. [CADE] * INSPIRATOR adj. și sm. 1 Care inspiră ¶ 2 🫀 Care contribue, care ajută la tragerea aerului în plămîni: mușchi ~i [fr.].
4. [DLRLC] INSPIRATOR2, -OARE, inspiratori, -oare, s. m. și f. Cel care inspiră1. Partidul nostru a fost inspiratorul și organizatorul victoriilor noastre pe drumul construirii bazei economice a socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 6, 40. ◊ (Adjectival) Inima lui crește plină... de un avînt inspirator. ALECSANDRI, P. A. 122.
5. [DLRLC] INSPIRATOR1, -OARE, inspiratori, -oare, adj. Care ajută inspirația aerului în plămîni. Mușchi inspiratori și expiratori.
6. [DN] INSPIRATOR, -OARE adj. (Anat.) Care participă la inspirație (1). // s.m. și f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [Cf. fr. inspirateur].
7. [MDN '00] INSPIRATOR, -OARE I. adj. (anat.) care participă la inspirație (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)
8. [Șăineanu, ed. VI] inspirator a. și m. 1. care inspiră; 2. Anat. care concură la inspirațiune: mușchi inspiratori.
9. [Scriban] *inspiratór, -oáre adj. și s. Care servește la inspirațiune: mușchĭ inspiratorĭ. Care dă inspirațiunea intelectuală: Ecaterina de Medicis fu inspiratoarea măceluluĭ din noaptea Sfîntuluĭ Bartolomeŭ.
10. [MDA2] inspirător, ~oare smf, a vz inspirator
11. [DOOM 3] inspirator adj. m., s. m., pl. inspiratori; adj. f., s. f. sg. și pl. inspiratoare
12. [DOOM 2] inspirator adj. m., s. m., pl. inspiratori; adj. f., s. f. sg. și pl. inspiratoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL