1. [DEX '09] INSISTENT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.
2. [MDA2] insistent, ~ă a, av [At: TEODOREANU, M. II, 133 / Pl: ~nți, ~e / E: fr insistant, it insistente] 1-2 Perseverent.
3. [DLRLC] INSISTENT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Stăruitor, perseverent. Cerere insistentă. ▭ Irena se îndreptă agitată, insistentă către Sinești, care răsfoia un album de pe pian. CAMIL PETRESCU, N. 122. ◊ (Adverbial) Elvira șopti, insistent... Nu dormeau. DUMITRIU, N. 143.
4. [DN] INSISTENT, -Ă adj. (adesea adv.) Stăruitor, perseverent. [Cf. fr. insistant, it. insistente].
5. [MDN '00] INSISTENT, -Ă adj. (și adv.) stăruitor, perseverent. (< fr. insistant, it. insistente)
6. [Scriban] *insistént, -ă adj. (lat. insístens, -éntis). Care insistă.
7. [DOOM 3] insistent adj. m., pl. insistenți; f. insistentă, pl. insistente
8. [DOOM 2] insistent adj. m., pl. insistenți; f. insistentă, pl. insistente
9. [Argou] A URMĂRI INSISTENT a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă, a se ține grapă / scai (de cineva), a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva), a vâna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL