1. [DEX '09] INSIGNĂ, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne.
2. [MDA2] insignă sf [At: (a. 1834) URICARIUL, VIII, 192 / V: (iuz) ~niu sn / E: lat insignia, fr insigne] Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept, la șapcă etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc.
3. [DLRLC] INSIGNĂ, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtînd o imagine-simbol sau anumite indicații grafice care stabilesc adeziunea sau apartenența purtătorului la o societate, la o organizație politică, culturală, sportivă etc.
4. [DN] INSIGNĂ s.f. Obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată că cel care îl poartă este membrul unei asociații, al unei organizații etc. [< fr. insigne].
5. [MDN '00] INSIGNĂ s. f. obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată apartenența la o asociație, organizație. (< fr., lat. insigne)
6. [Scriban] insígnă f., pl. e (fr. enseigne și infl. de lat. signum, semn). Semn, atribut, marcă distinctivă, emblemă: sceptru și coroana-s insignele regalități. – Rar insemn, pl. e.
7. [MDA2] insigniu sn vz insignă
8. [Șăineanu, ed. VI] insigniu n. semn caracteristic al unei demnități: insigniile Domnilor erau două tuiuri, un steag mare cu semi-luna în vârf și sabia sau hangerul.
9. [Scriban] *insémn, V. insignă.
10. [DOOM 3] insignă s. f., g.-d. art. insignei; pl. insigne
11. [DOOM 2] insignă s. f., g.-d. art. insignei; pl. insigne
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL