1. [MDA2] inserțiune sf vz inserție
2. [CADE] * INSERȚIUNE, INSERȚIE sf. 1 Faptul de a insera ¶ 2 📝 Rezultatul acestei acțiuni, ceea ce s’a inserat [fr.].
3. [DN] INSERȚIUNE s.f. v. inserție.
4. [Șăineanu, ed. VI] inserțiune f. 1. acțiunea de a insera; 2. ceea ce s’a inserat.
5. [Scriban] *inserțiúne f. (lat. in-sértio, -ónis, d. insérere, a introduce. V. inser, aserțiune). Acțiunea de a insera. Ceĭa ce se inserează: a publica o inserțiune într’un ziar. Anat. Intrarea unuĭ mușchĭ într’altu, uneĭ fibre într’alta: inserțiunea frunzelor pe tulpină. – Și -érție.
6. [DEX '09] INSERȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistența. – Din fr. insertion, lat. insertio.
7. [MDA2] inserție sf [At: GRECESCU, FL. 6 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr insertion, lat insertio, -onis] 1 Inserare (4). 2 Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistența la rupere sau la sfâșiere. 3 Fixare. 4 (Atm) Loc de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi.
8. [DEX '98] INSERȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâșiere. – Din fr. insertion, lat. insertia.
9. [DLRLC] INSERȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare. Inserții în text. 2. (Șt. nat.) Legare, fixare. Locul de inserție a mușchilor pe oase.
10. [DN] INSERȚIE s.f. 1. Inserare. 2. Legare, fixare pe os a unui mușchi. 3. (Tehn.) Strat de material de o anumită compoziție și structură inclus în interiorul altui material. [Gen. -iei, var. inserțiune s.f. / cf. fr. insertion, lat. insertio].
11. [MDN '00] INSERȚIE s. f. 1. inserare. 2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul. 3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziție și structură, inclus în interiorul altui material. (< fr. insertion, lat. insertio)
12. [DOOM 3] inserție (inserare) (desp. -ți-e) s. f., art. inserția (desp. -ți-a), g.-d. art. inserției; pl. inserții, art. inserțiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] inserție (inserare) (-ți-e) s. f., art. inserția (-ți-a), g.-d. art. inserției; pl. inserții, art. inserțiile (-ți-i-)
14. [DTL] INSERȚIE s. f. (cf. fr. insertion, lat. insertio): introducere, adăugare a unui cuvânt, a unei locuțiuni sau expresii, a unei propoziții în șirul comunicării. De obicei i. sunt incidente, intercalate și izolate prin virgule între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. Sunt i. în cadrul propozițiilor următoarele structuri: în fond, într-un cuvânt, pe de o parte, pe de altă parte, într-adevăr, în orice caz, dimpotrivă, de altminteri, de altfel etc. – „N-a fost, în fond, prea explicit”; „A făcut, într-un cuvânt, toate demersurile necesare” etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL