1. [DEX '09] ENORIE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría.
2. [MDA2] enorie sf [At: (a. 1543), ap. BOGDAN, GL. 55 / V: (îvr) in~, nore, norie / Pl: ~ii / E: ngr ἐνορία, vsl нориѥа] Parohie (1).
3. [CADE] ENORIE sf. ⛪ Cartierul ai cărui locuitori sînt supuși, în cele spirituale, conducerii unui preot: cununia se celebra la amiază la biserică enoriei (I.-GH.) [ngr. ένορία].
4. [CADE] ENORIE sf. ⛪ Cartierul ai cărui locuitori sînt supuși, în cele spirituale, conducerii unui preot: cununia se celebra la amiazi la biserica enoriei I. -GH. [ngr. ένορία].
5. [DLRLC] ENORIE, enorii, s. f. Parohie. Cununia se celebra la amiazi la biserica enoriei. GHICA, S. 35. Convoiul... merge însoțit de întreg poporul enoriei. ȘEZ. XII 20. ◊ Preot de enorie = paroh. Știu prea bine că ei n-au pregătirea ce se cere unui preot de enorie. STĂNOIU, C. I. 12.
6. [DLRM] ENORIE, enorii, s. f. Parohie. – Ngr. enoria.
7. [Șăineanu, ed. VI] enorie f. 1. ocolul în care un preot își exercită funcțiunile; 2. locuitorii unei enorii. [Gr. mod.].
8. [Scriban] enoríe f. (ngr. enoria, parohie, d. vgr. en-órios, din ăuntru hotarelor, d. óros, hotar. V. afurisesc). Parohie, circumscripțiunea unuĭ preut. Locuitoriĭ uneĭ enoriĭ. – Vechĭ și norie (vsl. noriĭa).
9. [MDA2] inorie sf vz enorie
10. [CADE] ‡NORIE sf. – ENORIE [vsl. n o r i j a < gr.].
11. [DOOM 3] enorie s. f., art. enoria, g.-d. art. enoriei; pl. enorii, art. enoriile (desp. -ri-i-)
12. [DOOM 2] enorie s. f., art. enoria, g.-d. art. enoriei; pl. enorii, art. enoriile
13. [DER] enorie (enorii), s. f. – Parohie. – Mr. enurie. Ngr. ἐνορία. Sec. XVIII (Gáldi 180). – Der. enoriaș, s. m. (persoană care ține de o parohie); enorit, s. m. (înv., enoriaș), din ngr. ἐνορίτης.
14. [D.Religios] inorie v. enorie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL