1. [DEX '09] INOCULAT, -Ă, inoculați, -te, adj. (Despre seruri, substanțe, vaccinuri) Introdus în organism. – V. inocula.
2. [MDA2] inoculat, ~ă a [At: ECONOMIA, 132/18 / V: (nob) în~, (înv) înoculit / Pl: ~ați, ~e / E: inocula] 1 (D. seruri, vaccinuri) Injectat. 2-3 (D. oameni; șfg) Care a suferit o inoculare (1-2).
3. [DEX '09] INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A introduce (treptat, pe neobservate) în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înocula vb. I] – Din fr. inoculer.
4. [DEX '09] ÎNOCULA vb. I v. inocula.
5. [MDA2] inocula vt [At: BARCIANU / V: (rar) în~, (înv; cscj) înoculi / Pzi: ~lez / E: lat inoculo, -are, fr inoculer] 1 (Med) A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin etc. pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2 (Fig) A sădi în mintea cuiva, încetul cu încetul, anumite concepții, idei etc.
6. [MDA2] înocula v vz inocula
7. [CADE] * INOCULA (-ulez) vb. tr. 🩺 1 A altoi, a introduce în corp microbul unei boale molipsitoare ¶ 2 Ⓕ A introduce, a vîrî în minte [fr.].
8. [DEX '98] INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înocula, vb. I] – Din fr. inoculer.
9. [DLRLC] INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în țesuturi o substanță, un ser, un vaccin. V. injecta, vaccina. Serul inoculat se răspîndește prin sînge și limfă în tot organismul. ANATOMIA 42. 2. Fig. A introduce, a băga în mintea cuiva unele concepții sau convingeri. V. inculca. Ruptura între viața particulară a eroului și activitatea lui socială, care apare uneori în lucrările noastre literare, nu este în fond altceva decît acea despărțire arbitrară între social și uman, între politic și artistic, pe care decenii de-a rîndul jalnicii teoreticieni ai formalismului au căutat să o inoculeze, în concepția scriitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 3/1.
10. [DN] INOCULA vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].
11. [MDN '00] INOCULA vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)
12. [Șăineanu, ed. VI] inoculà v. 1. a transmite un virus prin inoculațiune; 2. fig. a introduce în spirit.
13. [Scriban] *inoculéz v. tr. (lat. in-óculo, -áre, a altoi, d. in, în, și óculus, ochĭ, mugur). Introduc în organizm un microb, un virus, altoĭesc, vaccinez saŭ molipsesc: a inocula pe cineva cu vaccin, a inocula unuĭ cîne turbarea. Fig. A inocula cuĭva niște ideĭ.
14. [DOOM 3] inocula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inoculez, 3 inoculează; conj. prez. 1 sg. să inoculez, 3 să inoculeze
15. [DOOM 2] inocula (a ~) vb., ind. prez. 3 inoculează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL