1. [DEX '09] INIȚIERE, inițieri, s. f. Acțiunea de a (se) iniția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. iniția.
2. [MDA2] inițiere sf [At: DA / V: ~iare / Pl: ~ri / E: iniția] 1-2 Documentare într-un domeniu de activitate (nou sau) secret. 3 Punere a bazelor unei acțiuni. 4 Îndrumare în practica unei religii. 5 (Pgn) Predare a elementelor de bază ale unei discipline. 6 Primire a cuiva în rândul celor care practică un cult. 7 (Ccr) Ceremonie prin care cineva este introdus în misterele unui cult, în secretele unei asociații. 8-9 Declanșare (a unei explozii sau) a unei reacții.
3. [DLRLC] INIȚIERE, inițieri, s. f. Acțiunea de a (se) iniția. 1. Introducerea cuiva într-un domeniu de activitate. Își dăduseră bucuroși adeziunile și rămăsese stabilit că în cursul lunii iulie să aibă loc ceremonia inițierii. CAMIL PETRESCU, O. II 118. 2. Începere sau organizare a unei acțiuni. Inițierea unor întreceri socialiste. – Pronunțat: -ți-e-.
4. [DN] INIȚIERE s.f. Acțiunea de a (se) iniția și rezultatul ei. [< iniția].
5. [MDN '00] INIȚIERE s. f. 1. acțiunea de a (se) iniția. 2. provocare a unei explozii, a unei reacții cu ajutorul impulsului inițial. (< iniția)
6. [DEX '09] INIȚIA, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare.
7. [MDA2] iniția [At: GHICA, S. 100 / Pzi: ~iez / E: fr initier, it iniziare] 1-4 vtr A (se) documenta într-un domeniu de activitate (nou sau) secret. 5 vt A pune bazele unei acțiuni. 6 vt A îndruma în practica unei religii. 7 vt (Pgn) A face cunoscute elementele esențiale ale unei discipline. 8 vt A primi pe cineva în rândul celor care practică un anumit cult. 9-10 vt A declanșa (o explozie sau) o reacție.
8. [MDA2] inițiare sf vz inițiere
9. [CADE] * INIȚIA (-țiez) vb. tr. 1 A primi pe cineva într’o asociație secretă, în sînul unei secte religioase, făcîndu-l să participe la ceremoniile uzitate la această adunare, la misterele acelei religiune, etc. ¶ 2 A instrui, a învăța, a comunica primele noțiuni într’o știință, într’o artă [fr.].
10. [CADE] * INIȚIARE sf. 1 Faptul de a iniția ¶ 2 Admiterea într’o societate secretă, într’o sectă, la cunoașterea misterelor păgînismului ¶ 3 Ceremonia uzitată cu prilejul acestei admiteri.
11. [CADE] * INIȚIAT, -TĂ adj. p. INIȚIA și sm. f. Care a fost primit(ă) cu ceremoniile obicinuite, într’o societate secretă, într’o sectă, etc.; care a învățat primele noțiuni dintr’o știință, dintr’o artă ¶ ¶ C. NEINIȚIAT.
12. [DLRLC] INIȚIA, inițiez, vb. I. Tranz. 1. A introduce pe cineva într-un domeniu de activitate în care n-a lucrat încă, a da cuiva primele noțiuni. V. instrui, învăța. Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. ◊ Refl. S-a inițiat repede în noua muncă. 2. A face începutul într-o acțiune, a organiza o mișcare, o activitate, o teorie, o doctrină. O muncă este științifică dacă inițiază doctrine, teorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 1/4. – Pronunțat: -ți-a.
13. [DN] INIȚIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rîndul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe].
14. [MDN '00] INIȚIA vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ◊ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activități etc. II. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)
15. [Șăineanu, ed. VI] inițià v 1. a admite la cunoștința și la participarea misterelor unei religiuni, secretelor unei societăți; 2. a instrui, a pune în curent: a iniția în istorie.
16. [Șăineanu, ed. VI] inițiare f. 1. acțiunea de a iniția; 2. ceremonia prin care cineva era inițiat în misterele unui cult, în secretele unei asociatiuni.
17. [Scriban] *inițiațiúne f. (lat. initiátio, -ónis). Acțiunea de a iniția, ceremoniĭ pin care eraĭ introdus în diferite mistere ale vechilor religiunĭ și care se practică și azĭ la intrarea în diferite societățĭ secrete: a primi inițierea. Fig. Acțiunea de a introduce pe cineva în știința unor lucrurĭ pe care nu le știa. – Și -áție, dar maĭ des -ére.
18. [Scriban] *inițiéz v. tr. (lat. initiare, d. initium, început). Introduc în oare-care mistere ale vechilor religiunĭ, și astăzĭ în oare-care societățĭ secrete. Fig. Introduc pe cineva într’o știință, o artă, o profesiune.
19. [DOOM 3] inițiere (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. inițierii; pl. inițieri
20. [DOOM 2] inițiere (-ți-e-) s. f., g.-d. art. inițierii; pl. inițieri
21. [DOOM 3] iniția (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. inițiez (desp. -ți-ez), 3 inițiază, 1 pl. inițiem; conj. prez. 1 sg. să inițiez, 3 să inițieze; ger. inițiind (desp. -ți-ind)
22. [DOOM 2] iniția (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 inițiază, 1 pl. inițiem (-ți-em); conj. prez. 3 să inițieze; ger. inițiind (-ți-ind)
23. [MDO] iniția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. inițiază, 1 pl. inițiem, ger. inițiind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL