1. [DEX '09] INIMIOARĂ, inimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui inimă; inimucă, inimuță. 2. Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. – Inimă + suf. -ioară.
2. [MDA2] inimioară sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~re, iri~ / Pl: ~re / E: inimă + -ioară] 1-20 (Șhp) Inimă (1-3, 9-13, 16, 60) (mică) Si: (pop) inimiță (1-20), inimucă (1-20). 21 (Spc) Articulație metalică a ratierei la războiul de țesut, care servește la ridicarea ițelor. 22 (Reg; îf iri~) Țeavă de soc care se umple cu tort cu ajutorul sucalei. 23 (Reg) Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie.
3. [CADE] INIMIOARĂ (pl. -re) sf. 🫀 dim. INIMĂ.
4. [DLRLC] INIMIOARĂ, inimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui inimă. Simți un nu știu ce colea la inimioară. ISPIRESCU, L. 35. Ce dor greu supune Inimioara ta? ALECSANDRI, P. I 197. Rău mă doare inimioara De copii, de soțioară. id. P. P. 197. 2. Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. – Pronunțat: -mioa-.
5. [Scriban] inimĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Dim. d. inimă.
6. [MDA2] inimioare sf vz inimioară
7. [MDA2] irimioară sf vz inimioară
8. [DOOM 3] inimioară (desp. -mioa-) s. f., g.-d. art. inimioarei; pl. inimioare
9. [DOOM 2] inimioară (-mioa-) s. f., g.-d. art. inimioarei; pl. inimioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL