1. [DEX '09] INGRATITUDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.
2. [MDA2] ingratitudine sf [At: GHICA, S. 200 / Pl: ~ni / E: lat ingratitudo, -inis, fr ingratitude, it ingratitudine] 1 Nerecunoștință. 2 Dificultate. 3 Dezavantaj.
3. [CADE] INGRATITUDINE sf. Nerecunoștință [fr.].
4. [DLRLC] INGRATITUDINE s. f. Însușirea de a fi ingrat, purtare de ingrat; nerecunoștință. Această ingratitudine și lipsă de respect către oameni vine din patimă. GHICA, S. 200.
5. [DN] INGRATITUDINE s.f. Însușirea de a fi ingrat; nerecunoștință. [Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo].
6. [MDN '00] INGRATITUDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo)
7. [Șăineanu, ed. VI] ingratitudine f. nerecunoștință.
8. [Scriban] *ingratitúdine f. (lat. in-gratitúdo, -údinis. V. gratitudine). Defectu de a fi ingrat. Faptă de om ingrat: Atenieniĭ arătară (comiseră) o adîncă ingratitudine față de Focione.
9. [DOOM 3] ingratitudine s. f., g.-d. art. ingratitudinii; pl. ingratitudini
10. [DOOM 2] ingratitudine s. f., g.-d. art. ingratitudinii; pl. ingratitudini
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL