1. [MDA2] inglindisi v vz eglendisi
2. [DEX '09] EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo.
3. [MDA2] eghilindisi vri vz eglendisi
4. [MDA2] egledisi vri vz eglendisi
5. [MDA2] eglendesi[1] v vz eglendisi
6. [MDA2] eglendisi vri [At: (a. 1784) CAT. MAN. I, 76 / V: eglun~, eng~, inglin~, (rar) ~desi, egledisi, eglindi, englin~, evg~, ing~, înglin~, înglîn~, (nob) aglin~, eghilin~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐγλεντίζω] (Grî) A se distra.
7. [MDA2] eglindi vri vz eglendisi
8. [MDA2] eglindisi vri vz eglendisi
9. [MDA2] eglundisi v vz eglendisi
10. [MDA2] englendisi v vz eglendisi[1]
11. [MDA2] evglendisi v vz eglendisi
12. [MDA2] iglindisi v vz eglendisi
13. [MDA2] inglendisi v vz eglendisi
14. [CADE] EGLENDISI, ENGLENDISI, EGLINDISI, ⦿ ÎNGLÎNDISI (-isesc) vb. refl. A petrece, a se amuza: spune... cum s’a eglendisit la bal la Curte NEGR.; treceți în odaia cealaltă și vă englendisiți după plăcere FIL.; pînă una alta se înglîndiseau la cîrciuma de la colț D. -ZAMF. [ngr. έγλενδίςω].
15. [CADE] EGLENDISI, ENGLENDISI, EGLINDISI, ⦿ INGLINDISI (-isesc) vb. refl. A petrece, a se amuza: spune... cum s’a eglendisit la bal la Curte (NEGR.); treceți în odaia cealaltă și vă englendisiți după plăcere (FIL.); pînă una alta se înglîndiseau la cîrcumca de la colț (D.-ZAMF.) [ngr. έγλενδίζω]
16. [DEX '98] EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece (2), a se amuza. – Din ngr. eglendízo.
17. [DLRLC] EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism învechit) A se distra, a petrece, a se amuza. S-a eglindisit la bal la curte. NEGRUZZI, S. I 240. – Variantă: englendisi (ALECSANDRI, T. 454) vb. IV.
18. [DLRLC] ENGLENDISI vb. IV v. eglindisi.
19. [DLRM] EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Ngr. eglendizo.
20. [Șăineanu, ed. VI] eglendisì v. a petrece (vorbă ieșită din uz): cum s’a eglendisit la bal, la Curte NEGR. [Bulg. EGLENDISAM].
21. [Șăineanu, ed. VI] englendisì v. V. eglendisì: m’am englendisit de minune AL.
22. [Scriban] eglendisésc (mă) v. refl. (ngr. eglendizo, aor. -éndisa [scris -ntizo, -ntisa], d. turc. eĭlenmek, aor. eĭlendy, vechĭ egl-. a se amuza; bg. eglendisam, sîrb. -isati). Rar azĭ. Mă amuzez. Fam. Iron. Mă îmbăt. – Și englin-, englend-, inglind-.
23. [Scriban] englendisésc, V. eglend-.
24. [Scriban] inglindisésc, V. englend-.
25. [DOOM 3] eglindisi (a se ~) (înv.) (desp. e-glin-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă eglendisesc, 3 sg. se eglindisește, imperf. 1 sg. mă eglindiseam; conj. prez. 1 sg. să mă eglendisesc, 3 să se eglindisească; imper. 2 sg. afirm. eglendisește-te; ger. eglendisindu-mă
26. [DOOM 2] eglindisi (a se ~) (înv.) (e-glin-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindisește, imperf. 3 sg. se eglindisea; conj. prez. 3 să se eglindisească
27. [DER] eglendisi (-sesc, -it), vb. refl. – A se distra, a-și petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Șeineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sînt puține în rom. Este cuvînt înv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distracție), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenğa, sb. ieglenğe. Cf. Gáldi 176.
28. [DLRLV] INGLINDISI vb. (Mold.) A se amuza. Să vorbească, și să inglindisască cu dînsa. E 1779, 6r. Să-i trimată pre Bertold . . . să inglindisască cu glumile lui. B 1779, 57r: cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: inglendisi (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: ngr. eglendízó. Cf. vigădui, zăbovi.
29. [DLRLV] INGLENDISI vb. v. inglindisi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL