1. [DEX '09] INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.
2. [MDA2] infractor, ~oare smf [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr infracteur] Persoană care a comis o infracțiune.
3. [DLRLC] INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite o infracțiune. Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145.
4. [DN] INFRACTOR, -OARE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur].
5. [MDN '00] INFRACTOR, -OARE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor)
6. [Scriban] *infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune.
7. [DOOM 3] infractor s. m., pl. infractori
8. [DOOM 2] infractor s. m., pl. infractori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL