1. [DEX '09] INFIRMARE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; invalidare. – V. infirma.
2. [MDA2] infirmare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: infirma] 1 Dovedire a nevalabilității. 2 Anulare a unei sentințe, a unui mandat de arestare. 3 Abrogare a unui act ilegal Si: infirmat1 (3). 4 Invalidare.
3. [DLRLC] INFIRMARE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma.
4. [DN] INFIRMARE s.f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; anulare. [< infirma].
5. [MDN '00] INFIRMARE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. (< infirma)
6. [DEX '09] INFIRMA, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
7. [MDA2] infirma vt [At: DA / Pzi: ~firm / E: fr infirmer, lat infirmare] 1 (Îoc a confirma) A dovedi ca neadevărat. 2 A anula o sentință, un mandat de arestare etc. 3 A abroga un act, o măsură ca fiind nelegală. 4 A invalida.
8. [CADE] * INFIRM,-MĂ adj. și sm. f. 🩺 Slăbănog, bolnăvicios, neputincios, beteag [fr.].
9. [CADE] * INFIRMA (-firm) vb. tr. 1 A slăbi ¶ 2 ⚖️ A anula: ~ o hotărîre judecătoarească [fr.].
10. [DEX '98] INFIRMA, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
11. [DLRLC] INFIRMA, infirm, vb. I. Tranz. A zdruncina autoritatea sau valabilitatea unui lucru, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat. ♦ A desființa un mandat de arestare sau o ordonanță emisă de un anchetator penal. Mandatul de arestare a fost infirmat.
12. [DN] INFIRMA vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărîre). [P.i. infirm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].
13. [MDN '00] INFIRMA vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr. infirmer, lat. infirmare)
14. [Șăineanu, ed. VI] infirmà V. 1. a face mai slab, a lua tăria: a infirma o mărturie; 2. Jur. a anula: a infirma o sentință.
15. [Scriban] 2) *infírm, a -á v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență.
16. [Scriban] *infirmațiúne f. (lat. infirmátio, -ónis). Acțiunea de a infirma. – Și -áție, dar ob. -áre.
17. [DOOM 3] infirmare s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări
18. [DOOM 2] infirmare s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări
19. [DOOM 3] infirma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. infirm, 3 infirmă; conj. prez. 1 sg. să infirm, 3 să infirme
20. [DOOM 2] infirma (a ~) vb., ind. prez. 3 infirmă
21. [IVO-III] infirm.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL