1. [DEX '09] INFINITIVAL, -Ă, infinitivali, -e, adj. Care privește infinitivul, care ține de infinitiv, care provine din infinitiv. – Infinitiv + suf. -al.
2. [MDA2] infinitival, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: infinitiv + -al] 1 Care privește infinitivul. 2 Care este specific infinitivului. 3 Care provine din infinitiv. 4 La infinitiv.
3. [DLRLC] INFINITIVAL, -Ă, infinitivali, -e, adj. (Gram.) Care privește infinitivul, care ține de infinitiv. Construcții infinitivale.
4. [DN] INFINITIVAL, -Ă adj. De (la), din infinitiv. [Cf. fr. infinitival].
5. [MDN '00] INFINITIVAL, -Ă adj. referitor la infinitiv; construit cu infinitivul. (< fr. infinitival)
6. [CADE] * INFINITIV I. (pl. -ve) sn. 📖 Modul verbului care arată numai felul lucrării care se poate face, și aceasta în mod nehotărît, fără a se spune de către cine se face lucrarea, cum se face sau în ce timp se face. ex.: cu picioarele putem umbla și alerga, cu ochii putem vedea, cu nasul putem mirosi, etc. II. adj. Propoziți(un)e ~ă, aceea al cărei verb principal este la infinitiv [fr.].
7. [Scriban] *infinitív, -ă adj. (lat. infinitivus). Gram. Care e de natura finitivuluĭ: propozițiune infinitivă. S. n., pl. e. Un mod verbal care arată acțiunea saŭ starea fără să determine număru saŭ persoana, ca: a umbla, a dormi. – Ca adj., și infinitivál, de infinitiv.
8. [DOOM 3] infinitival adj. m., pl. infinitivali; f. infinitivală, pl. infinitivale
9. [DOOM 2] infinitival adj. m., pl. infinitivali; f. infinitivală, pl. infinitivale
10. [DTL] INFINITIVAL, -Ă adj. (cf. fr. infinitival): în sintagmele construcție infinitivală relativă, construcție nominală infinitivală și sufix infinitival (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL