1. [DEX '09] INCANDESCENT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se află în stare de incandescență. – Din fr. incandescent, lat. incandescens, -ntis.
2. [MDA2] incandescent, ~ă a [At: ENC. TEHN. 9 / Pl: ~nți, ~e / E: fr incandescent] 1-2 Care se află în stare de incandescență (1-2).
3. [CADE] * INCANDESCENT adj. 1 📻 Înfierbîntat, pînă s’a făcut alb ca para focului ¶ 2 Ⓕ Aprins, plin de foc [fr.].
4. [DLRLC] INCANDESCENT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Despre un corp) Care se află în stare de incandescență. Cărbune incandescent. ▭ În uzină muncitorii transformă lutul, piatra și rămășița de fier în șuvoi incandescent. CĂLUGĂRU, O. P. 438.
5. [DN] INCANDESCENT, -Ă adj. (Fiz.) În stare de incandescență. [Cf. fr. incandescent, it. incandescente].
6. [MDN '00] INCANDESCENT, -Ă adj. în stare de incandescență. (< fr. incandescent, lat. incandescens)
7. [Șăineanu, ed. VI] incandescent a. 1. încălzit până să devie alb; 2. fig. plin de foc, de însuflețire.
8. [Scriban] *incandescént, -ă adj. (lat. in-candéscens, -éntis. V. candid, candelă, candelabru, policandru, incendiŭ, încîntat). Albit de mare căldură, cum se face feru cînd îl țiĭ în foc orĭ cum e flacăra. Fig. Aprins de pasiune: ochiĭ îĭ eraŭ incandescențĭ de furie.
9. [DOOM 3] incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. incandescentă, pl. incandescente
10. [DOOM 2] incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. incandescentă, pl. incandescente
11. [MDO] incandescent (pr. sce)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL