1. [DEX '09] INALIENARE, inalienări, s. f. (Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation.
2. [MDA2] inalienare sf [At: DN3 / Pl: ~nări / E: cf fr inaliénation] 1 (Jur) Imposibilitate de alienare (1). 2 Calitate a ceea ce este inalienabil.
3. [DN] INALIENARE s.f. (Liv.) Situația a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr. inaliénation].
4. [MDN '00] INALIENARE s. f. (jur.) situația, starea a ceea ce este inalienabil. (după fr. inaliénation)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL