1. [DEX '09] IMPURITATE, impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis.
2. [MDA2] impuritate sf [At: CADE / Pl: ~tăți / E: fr impureté, lat impuritas, -atis, it impurita] 1 Lipsă de curățenie Si: murdărie, spurcăciune. 2-3 Stare a unui mediu (cu toxicitate ridicată sau) cu microbi etc. 4-5 (Corp sau) substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). 6 (Fig) Atitudine morală contrară purității Si: viciu.
3. [CADE] * IMPURITATE sf. Lipsă de curățenie, necurățenie: murdărie; spurcăciune [fr.].
4. [DLRLC] IMPURITATE, impurități, s. f. 1. Stare a ceea ce este impur; lipsă de curățenie. 2. Ceea ce face ca un corp să fie impur; corp străin care se află (amestecat) într-o substanță. Motorina și așa-i murdară... trebuie s-o filtrăm și mai bine, să oprim toate impuritățile, tot praful. MIHALE, O. 193.
5. [DN] IMPURITATE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necurățenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanță. [Cf. lat. impuritas, fr. impureté].
6. [MDN '00] IMPURITATE s. f. 1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas)
7. [Șăineanu, ed. VI] impuritate f. starea, defectul celui impur.
8. [Scriban] *impuritáte f. (lat. impúritas, -átis). Lipsă de puritate, necurățenie: impuritatea aeruluĭ, metalelor. Gunoĭ ceĭa ce formează necurățenia: impuritățile apeĭ, a trăi în impuritate. Fig. Impuritatea obiceĭurilor.
9. [DOOM 3] impuritate s. f., g.-d. art. impurității; pl. impurități
10. [DOOM 2] impuritate s. f., g.-d. art. impurității; pl. impurități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL