1. [DEX '09] IMPUNĂTOR, -OARE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.
2. [MDA2] impunător, ~oare a [At: ODOBESCU, S. III, 76 / Pl: ~i, ~oare / E: impune + -(ă)tor] Care impune respect, admirație, teamă etc. prin calități, prestigiu, cantitate, dimensiuni Si: măreț, falnic, arătos, impozant, considerabil.
3. [CADE] * IMPUNĂTOR adj. verb. IMPUNE. 1 Care impune, falnic, măreț ¶ 2 Care umple de admirațiune, de respect ¶ 3 Considerabil, foarte mare: forțe impunătoare.
4. [DLRLC] IMPUNĂTOR, -OARE, impunători, -oare, adj. Care impune respect sau admirație prin calități, prestigiu, dimensiuni; măreț, falnic, arătos, impozant. O casă de cultură, înzestrată cu o bibliotecă impunătoare și cu o elegantă sală de teatru și cinematograf. STANCU, U.R.S.S. 165. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76.
5. [DN] IMPUNĂTOR, -OARE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor].
6. [MDN '00] IMPUNĂTOR, -OARE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)
7. [Șăineanu, ed. VI] impunător a. 1. care impune, care inspiră, respect; 2. care umple de admirațiune: spectacol impunător; 3. fig. considerabil: forțe militare impunătoare.
8. [Scriban] *impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare.
9. [DOOM 3] impunător adj. m., pl. impunători; f. sg. și pl. impunătoare
10. [DOOM 2] impunător adj. m., pl. impunători; f. sg. și pl. impunătoare
11. [IVO-III] impun, -pună 3 conj., -punător adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL