1. [DEX '09] IMPULSIVITATE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din fr. impulsivité.
2. [MDA2] impulsivitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 266 / Pl: ~tăți / E: fr impulsivité] Tendință de a acționa sub influența primului impuls (3) Si: nestăpânire, nestăvilire, violență.
3. [DLRLC] IMPULSIVITATE s. f. Însușirea de a fi impulsiv, lipsă de stăpînire. Această violență primitivă, această impulsivitate nestăpînită trebuie negreșit ținută în seamă, pentru a pricepe multe din creațiunile lui Coșbuc. GHEREA, ST. CR. III 266.
4. [DN] IMPULSIVITATE s.f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpînire, violență. [Cf. fr. impulsivité].
5. [MDN '00] IMPULSIVITATE s. f. însușirea de a fi impulsiv; lipsă de stăpânire, violență, brutalitate. (< fr. impulsivité)
6. [DOOM 3] impulsivitate s. f., g.-d. art. impulsivității
7. [DOOM 2] impulsivitate s. f., g.-d. art. impulsivității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL