1. [MDA2] importunare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: importuna] 1-2 (Plictisire sau) incomodare a cuiva cu vizite, cu stăruințe etc.
2. [DEX '09] IMPORTUNA, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.
3. [MDA2] importuna vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178 / Pzi: ~nez / E: fr importuner, it importunare] 1-2 (A plictisi sau) a incomoda pe cineva cu vizite, cu stăruințe etc.
4. [CADE] * IMPORTUNA (-unez) vb. tr. A plictisi, a supăra, a incomoda [fr.].
5. [DEX '98] IMPORTUNA, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.
6. [DLRLC] IMPORTUNA, importunez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A plictisi (pe cineva) cu stăruințele sau cu prezența sa; a stingheri, a incomoda, a deranja. Nu înțeleg să vă mai importunez. DUMITRIU, B. F. 40. Vă rog să binevoiți a scuza dacă vă importunez cu aceste rînduri. CARAGIALE, O. VII 485.
7. [DN] IMPORTUNA vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].
8. [MDN '00] IMPORTUNA vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)
9. [Șăineanu, ed. VI] importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.
10. [Scriban] *importunéz v. tr. (d. importun; fr. importuner). Plictisesc, incomodez: a importuna un ministru pin solicitărĭ.
11. [DOOM 3] importuna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. importunez, 3 importunează; conj. prez. 1 sg. să importunez, 3 să importuneze
12. [DOOM 2] importuna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importunează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL