1. [DEX '09] IMPORTUNA, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.
2. [MDA2] importuna vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178 / Pzi: ~nez / E: fr importuner, it importunare] 1-2 (A plictisi sau) a incomoda pe cineva cu vizite, cu stăruințe etc.
3. [CADE] * IMPORTUNA (-unez) vb. tr. A plictisi, a supăra, a incomoda [fr.].
4. [DEX '98] IMPORTUNA, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.
5. [DLRLC] IMPORTUNA, importunez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A plictisi (pe cineva) cu stăruințele sau cu prezența sa; a stingheri, a incomoda, a deranja. Nu înțeleg să vă mai importunez. DUMITRIU, B. F. 40. Vă rog să binevoiți a scuza dacă vă importunez cu aceste rînduri. CARAGIALE, O. VII 485.
6. [DN] IMPORTUNA vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].
7. [MDN '00] IMPORTUNA vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)
8. [Șăineanu, ed. VI] importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.
9. [DEX '09] IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.
10. [MDA2] importun, ~ă [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr importun, lat importunus] 1-2 smf, a (Persoană) care importunează.
11. [CADE] * IMPORTUN I. adj. Supărător, plicticos, care plictisește prin stăruința sa, prin întrebările sale. II. sm. Musafir nepoftit [fr.].
12. [DLRLC] IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care plictisește, care importunează; pisălog. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor. ALECSANDRI, S. 96.
13. [DN] IMPORTUN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].
14. [MDN '00] IMPORTUN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)
15. [Șăineanu, ed. VI] importun a. supărător.
16. [Scriban] *importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.
17. [Scriban] *importunéz v. tr. (d. importun; fr. importuner). Plictisesc, incomodez: a importuna un ministru pin solicitărĭ.
18. [DOOM 3] importuna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. importunez, 3 importunează; conj. prez. 1 sg. să importunez, 3 să importuneze
19. [DOOM 2] importuna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importunează
20. [DOOM 3] importun (livr.) adj. m., pl. importuni; f. importună, pl. importune
21. [DOOM 2] importun (livr.) adj. m., pl. importuni; f. importună, pl. importune
22. [IVO-III] importun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL