1. [DEX '09] IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.
2. [MDA2] importun, ~ă [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr importun, lat importunus] 1-2 smf, a (Persoană) care importunează.
3. [CADE] * IMPORTUN I. adj. Supărător, plicticos, care plictisește prin stăruința sa, prin întrebările sale. II. sm. Musafir nepoftit [fr.].
4. [DLRLC] IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care plictisește, care importunează; pisălog. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor. ALECSANDRI, S. 96.
5. [DN] IMPORTUN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].
6. [MDN '00] IMPORTUN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)
7. [Șăineanu, ed. VI] importun a. supărător.
8. [Scriban] *importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.
9. [DOOM 3] importun (livr.) adj. m., pl. importuni; f. importună, pl. importune
10. [DOOM 2] importun (livr.) adj. m., pl. importuni; f. importună, pl. importune
11. [IVO-III] importun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL