Definiție și ce înseamnă implantologie

1. [DEX '09] IMPLANTOLOGIE s. f. Disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în chirurgia generală, în stomatologie etc. – Din fr. implantologie.

2. [MDA2] implantologie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr implantologie] Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor sau transplantelor în chirurgia generală, în stomatologie etc.

3. [DEX '96] IMPLANTOLOGIE s. f. Disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în chirurgia generală, stomatologie etc. – Din fr. implantologie.

4. [DN] IMPLANTOLOGIE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor și transplantelor dentare și al materialelor folosite în tratamentul edentațiilor. [Gen. -iei. / < fr. implantologie].

5. [MDN '00] IMPLANTOLOGIE s. f. disciplină medicală care studiază implanturile și transplantele de organe. (< fr. implantologie)

6. [DCR2] implantologie s. f. (med.) Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor și transplantelor ◊ „Vor fi și două mese rotunde cu două teme la fel de actuale: deontologia în implantologie; Managementul cabinetului stomatologic.” R.l. 9 XI 92 p. 3. ◊ „Vor avea loc cursuri de implantologie [...]” R.l. 22 I 93 p. 2 (din fr. implantologie; DN3)

7. [DOOM 3] implantologie s. f., art. implantologia, g.-d. implantologii, art. implantologiei

8. [DOOM 2] *implantologie s. f., art. implantologia, g.-d. implantologii, art. implantologiei

9. [DETS] IMPLANTO- „implant, transplant dentar”. ◊ L. tz. implanta, are „a înfige, a planta” > fr. implanto- > rom. implanto-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a stomatologiei care studiază implantele și transplantele dentare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro