Definiție și ce înseamnă impietate

1. [DEX '09] IMPIETATE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis.

2. [MDA2] impietate sf [At: CADE / Pl: ~tăți / E: fr impiété, lat impietas, -atis] 1 Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt Si: sacrilegiu. 2 (Pex) Atitudine jignitoare față de cineva sau ceva care merită venerație.

3. [CADE] * IMPIETATE sf. 1 Nelegiuire, faptă sau vorbă împotriva celor sfinte ¶ 2 Dispreț față de cele sfinte sau față de ce e respectat de toți [fr.].

4. [DLRLC] IMPIETATE s. f. Lipsă de pietate față de ceva sfînt; p. ext. atitudine jignitoare față de cineva sau de ceva care merită respect, venerație. V. nelegiuire. – Pronunțat: -pi-e-.

5. [DN] IMPIETATE s.f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfînt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație; sacrilegiu. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. impiété, lat. impietas].

6. [MDN '00] IMPIETATE s. f. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație. (< fr. impiété, lat. impietas)

7. [Șăineanu, ed. VI] impietate f. lipsă de pietate, dispreț mai ales pentru cele religioase.

8. [Scriban] *impietáte f. (lat. impíetas, -átis). Lipsă de pietate, nelegĭuire, dispreț de cele sfinte. Faptă nelegĭuită.

9. [DOOM 3] impietate (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. impietății; (sacrilegii) pl. impietăți

10. [DOOM 2] impietate (-pi-e-) s. f., g.-d. art. impietății; (sacrilegii) pl. impietăți

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro