1. [DEX '09] IMPERTINENȚĂ, impertinențe, s. f. Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din fr. impertinence.
2. [MDA2] impertinență sf [At: ALECSANDRI, T. 1384 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: fr impertinence] 1 Obrăznicie. 2 Nerușinare.
3. [CADE] * IMPERTINENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Obrăznicie ¶ 2 Vorbă sau faptă ofensatoare [fr.].
4. [DLRLC] IMPERTINENȚĂ, impertinențe, s. f. Însușirea de a fi impertinent; purtare de om impertinent, obrăznicie, insolență. Cu asemenea obrăznicii, cu asemenea impertinență, nu-ți ușurezi situația! GALAN, Z. R. 356. Ah! Ce n-aș face ca să-mi răzbun de impertinențele ei! ALECSANDRI, T. 1584.
5. [DN] IMPERTINENȚĂ s.f. Obrăznicie, necuviință, insolență. [Cf. fr. impertinence, it. impertinenza].
6. [MDN '00] IMPERTINENȚĂ s. f. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviință, insolență. (< fr. impertinence)
7. [Șăineanu, ed. VI] impertinență f. 1. caracterul celui insolent: 2. vorbă, faptă ofensătoare.
8. [Scriban] *impertinénță f., pl. e (d. impertinent; fr. impertinence). Caracteru de a fi impertinent. Vorbă saŭ faptă impertinentă.
9. [MDA2] impertinenție sf vz impertinență
10. [DOOM 3] impertinență s. f., g.-d. art. impertinenței; (manifestări) pl. impertinențe
11. [DOOM 2] impertinență s. f., g.-d. art. impertinenței; (manifestări) pl. impertinențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL