1. [DEX '09] IMPENETRABIL, -Ă, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasă să treacă ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate pătrunde cu privirea; de nepătruns. ♦ Fig. De neînțeles, de nepătruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care își ascunde gândurile sau sentimentele; care nu trădează stările sufletești. Persoană, fizionomie impenetrabilă. 2. (Fiz.) Care ocupă un asemenea spațiu încât exclude de acolo prezența oricărui alt corp. – Din fr. impénétrable, lat. impenetrabilis.
2. [MDA2] impenetrabil, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 117 / Pl: ~i, ~e / E: fr impénétrable, lat impenetrabilis] 1 Care nu lasă să intre nimic în el. 2 Care nu poate fi străpuns. 3 Prin care nu se poate pătrunde cu privirea. 4 (Fig) De neînțeles. 5 (Fig) Ascuns. 6 Care își ascunde gândurile, sentimentele, planurile etc. 7 (Fiz) Care ocupă un spațiu astfel încât exclude de acolo orice alt corp.
3. [CADE] * IMPENETRABIL adj. 1 De nepătruns, prin care nu se poate pătrunde ¶ 2 Care nu se poate cunoaște sau lămuri ¶ 3 Care-și ascunde cu îngrijire gândul, părerile, sentimentele sau planurile [fr.].
4. [DLRLC] IMPENETRABIL, -Ă, impenetrabili, -e, adj. 1. (Livresc) Care nu lasă să treacă prin el un corp solid (un proiectil, un corp ascuțit etc.); prin care nu se poate pătrunde cu privirea; de nestrăbătut, de nepătruns. ♦ Fig. (Despre idei, păreri, sentimente, planuri etc.) De neînțeles. ♦ Fig. (Despre oameni) Care își ascunde gîndurile, intențiile sau sentimentele, greu de înțeles; p. ext. (despre figura, expresia cuiva) care nu trădează stările sufletești. Mioara, dintr-o dată impenetrabilă ca o manta de cauciuc. CAMIL PETRESCU, T. II 148. Făcea o figură blîndă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. REBREANU, R. I 169. 2. (Fiz.) Care ocupă un spațiu în așa fel încît exclude de acolo orice alt corp.
5. [DN] IMPENETRABIL, -Ă adj. 1. Prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut. ♦ (Fig.) De neînțeles, de nepătruns; ascuns. 2. (Fiz.) Care ocupă un spațiu în așa fel încît exclude din acel loc alt corp. [Cf. fr. impénétrable, lat. impenetrabilis].
6. [MDN '00] IMPENETRABIL, -Ă adj. 1. prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut. ◊ (fig.) de neînțeles, de nepătruns; ascuns. 2. (fiz.) care ocupă un spațiu în așa fel încât exclude din acel loc alt corp; care nu se poate întrepătrunde. (< fr. impénétrable, lat. impenetrabilis)
7. [Șăineanu, ed. VI] impenetrabil a. 1. care nu poate fi pătruns, prin care nu se poate trece; 2. ce nu se poate cunoaște: mister impenetrabil; 3. care ascunde opiniunile sau sentimentele sale.
8. [Scriban] impenetrábil, -ă adj. (lat. impenetrabilis. V. penetrabil). Care nu poate fi străbătut, străpuns: platoșă impenetrabilă. Fig. Ascuns, inexplicabil: planurile luĭ Dumnezeŭ îs impenetrabile.
9. [DOOM 3] impenetrabil (desp. -ne-tra-) adj. m., pl. impenetrabili; f. impenetrabilă, pl. impenetrabile
10. [DOOM 2] impenetrabil (-ne-tra-) adj. m., pl. impenetrabili; f. impenetrabilă, pl. impenetrabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL