1. [DEX '09] IERBĂRIE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie.
2. [MDA2] ierbărie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 255/34 / V: er~ / Pl: ~ii / E: iarbă + -ărie] 1 (Csc) Plante ierboase crescute spontan Si: bălărie (1). 2 (Înv) Provizie de praf de pușcă. 3 (Înv) Depozit de praf de pușcă. 4 (Înv) Fabrică de praf de pușcă.
3. [CADE] IERBĂRIE sf. 1 Iarbă în cantitate mare ¶ 2 🎖️ Proviziune de iarbă de pușcă ¶ 3 🎖️ Magazie unde se ține iarba de pușcă: puse foc la ierbăria Turcilor care sări în slava cerului (ISP.).
4. [DLRLC] IERBĂRIE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Ierburi, bălării. O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. 2. Depozit de praf de pușcă. Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47.
5. [Șăineanu, ed. VI] ierbărie f. 1. ierburi; 2. proviziune de iarbă de pușcă; 3. magazia unde se ține.
6. [Scriban] ĭerbăríe f. Depozit de ĭarbă (pulbere) de pușcă. Mare cantitate de ĭarbă.
7. [DOOM 3] ierbărie s. f., art. ierbăria, g.-d. art. ierbăriei; pl. ierbării, art. ierbăriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] ierbărie s. f., art. ierbăria, g.-d. art. ierbăriei; pl. ierbării, art. ierbăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL