1. [DEX '09] IERBAR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbar s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).
2. [DEX '09] IERBAR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
3. [MDA2] ierbar2 sm [At: (a. 1685) N. IORGA, BUL. COM. IST. V, 212 / V: er~ / Pl: ~i / E: ns cf ierbărit] (Înv) Persoană însărcinată cu strângerea ierbăritului.
4. [MDA2] ierbar1 ain [At: H XVI, 103 / E: iarbă + -ar] (Reg; îs) Timp ~ Primăvara, în lunile martie și aprilie.
5. [MDA2] ierbar4 sn [At: DA / V: (înv) he~ / Pl: ~e / E: iarbă + -ar (cdp fr herbier)] Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă) și păstrate în cutii sau în mape etichetate și aranjate sistematic pentru studiile de botanică. 2 Mapă specială în care se păstrează un ierbar (1).
6. [MDA2] ierbar3 sn [At: DAMÉ, T. 32 / Pl: ~e / E: iarbă + -ar] (Zlg, pop) Prima dintre cele patru cavități ale stomacului rumegătoarelor Si: borhan (1), burduhan (1), rumen.
7. [CADE] * IERBAR2 (pl. -re) sn. Colecțiune de plante conservate între foi de hîrtie [fr. herbier + iarbă].
8. [CADE] * IERBAR1 (pl. -re) sn. 🐒 Una din cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, numită mai adesea „burduhan” sau „borhan” [iarbă].
9. [DLRLC] IERBAR1, ierbare, s. n. Colecție de plante mici, de frunze ori de flori presate între foi de hîrtie; dosar special pentru păstrarea acestor plante. Botanica se învață mai ușor cu ajutorul ierbarului. ▭ Sentimentele nu se învechesc și-și păstrează totdeauna parfumul lor, precum și le păstrează și florile strînse într-un ierbar. ANGHEL, PR. 152. – Variantă: herbar (HOGAȘ, M. N. 100) s. n.
10. [DLRLC] IERBAR2, ierbare s. n. Prima dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; burduf.
11. [DN] IERBAR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].
12. [MDN '00] IERBAR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium)
13. [Șăineanu, ed. VI] ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor.
14. [DEX '09] HERBAR s. n. v. ierbar1.
15. [MDA2] herbar sn vz ierbar
16. [CADE] *ERBAR(IU) = IERBAR.
17. [CADE] * ERBAR(IU) = IERBAR.
18. [DEX '96] HERBAR s. n. V. ierbar1.
19. [DLRLC] HERBAR s. n. v. ierbar.
20. [DN] HERBAR s.n. v. ierbar.
21. [Șăineanu, ed. VI] erbariu n. colecțiune de plante uscate și puse între frunze de hârtie.
22. [Scriban] *erbáriŭ m. (lat. herbarium). Colecțiune de plante uscate. – Și -ár, pl. e.
23. [DOOM 3] ierbar s. n., pl. ierbare
24. [DOOM 2] ierbar s. n., pl. ierbare
25. [MDO] ierbar
26. [IVO-III] ierbar, -re.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL